Campul magnetic.

Campul magnetic este forma de existenta a materiei din jurul unui magnet sau a unui conductor parcurs de curent electric ce se manifesta prin actiuni magnetice asupra magnetului sau a conductorului.

Poate fi măsurat cu magnetometrul. Mărimea care măsoară interacțiunea dintre câmp magnetic și un material se numește susceptibilitate magnetică.

Câmpul magnetic și câmpul electric sunt cele două componente ale câmpului electromagnetic. Prin variația lor, cele două câmpuri se influențează reciproc și astfel undele electrice și magnetice se pot propaga liber în spațiu sub formă de unde electromagnetice.

Campul magnetic se pote descrie si caracteriza calitativ cu ajutorul liniilor de camp magnetic

Totalitatea liniilor de camp magnetic formeaza  spectrul  campului magnetic.

Prin conventie: sensul liniilor de camp magnetic este indicat de polul nord al acului magnetic, tangent la acea linie de camp.Sensul liniilor de camp magnetic din jurul unui conductor parcurs de curent electric este dat de regula burghiului.

Istoric

Încă din secolul al VI-lea î.Hr., filozofii greci descriau și încercau să explice proprietățile mineralelor ce conțineau magnetit, tip de mineral găsit în regiunea Magnezia (Thesalia), de unde și numele mineralului.

Acul magnetic care „arăta sudul” este menționat pentru prima dată în secolul al XI-lea î.Hr. ca fiind folosit în China, însă de-abia din secolul al XII-lea d.Hr. se utilizează în mod curent busola în navigație.


Unul dintre primii învățați europeni care au studiat magnetismul a fost Pierre de Marincourt (Petrus Peregrinus), savant medieval ce l-a avut ca discipol pe Roger Bacon și care a scris, în 1269, un tratat remarcabil asupra magneților:Epistola Petri Peregrini de Marincourt ad Sygerum de Foucaucourt, militem, de magnete.

Studiile sale au anticipat folosirea busolei..